Am o fetita de 2 ani si 4 luni. In urma cu multi ani (nu sunt chiar atat de multi totusi, sa nu exageram) am absolvit o Facultate de Jurnalism. Cu siguranta va intrebati ce legatura este intre aceste doua propozitii, asa ca intram direct in subiect. La scoala am avut un curs care se chema exact ca in titlul nostru: "Tehnici de manipulare". Tot felul de teorii pe care, sincer, le tratam cu totii cu foarte mult sictir si superioritate. In fond ce nevoie aveam noi sa invatam cum e cu manipularea cand o traiam zilnic? Ei bine, timpul a trecut si am ajuns in zilele noastre. Zile in care fetita mea (2 ani si 4 luni, nu uitati) imi da lectii de manipulare in fiecare seara. Pe care, evident, nu le tin pentru mine si le dau mai departe.
Reducerea la absurd.
se petrece, evident, tot seara, dupa slujba. Eu in bucatarie, ea in sufragerie. "Tati, te joci cu mine?" "Nu pot tati acum, stai sa mananc si vin". "Tati, pot sa scot cuburile si sa ma joc cu ele?" "Da tati, poti". "Tati, dar se joaca si pesti cu cuburile mele..." "Cine?" "Pestii, uite cum alearga in acvariu". "Care pesti, mai tata, ca noi nu avem pesti". "Am desenat eu aici pe televizor si le-am pus apa...". Intr-adevar, desenase ceva, dar apa nu apucase inca sa puna. A fost de ajuns insa sa ma convinga de faptul ca pot sa mananc si mai tarziu.
Articolul original se afla pe Manager
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu